. Revista de Educaţie Fizică, Sport şi Ştiinte Conexe
OPTIMIZAREA CAPACITĂȚII DE PERFORMANȚĂ ÎN PROBA DE ARUNCARE A CIOCANULUI, FEMININ, AVÂND CA SUPORT O JUSTĂ EȘALONARE A MIJLOACELOR DE ACȚIONARE ȘI O DINAMICĂ RAȚIONALĂ A PARAMETRILOR EFORTULUI DE ANTRENAMENT – STUDIU DE CAZ
12 september 2016
Grigore URSANU

Rezumat. 
Atingerea nivelului maxim al capacității de performanță și menținerea acestui nivel pe parcursul unei perioade care să cuprindă cele mai importante competiții ale unui sezon competițional reprezintă obiective majore ale metodologiei moderne de antrenament. De aceea am considerat ca fiind oportună realizarea unui studiu privind particularitățile realizării acestui deziderat în proba de aruncare a ciocanului – femei, prin analiza unui macrociclu de antrenament al celei mai bune aruncătoare pe care a avut-o România în această probă. Am dorit ca această analiză să se constituie într-un subiect de dezbatere aprofundată, în contextul în care performanțele atletice ale sportivilor noștri au înregistrat în ultimii ani un regres remarcabil. Demersul științific s-a concretizat într-un studiu de caz asupra mijloacelor și metodelor de dezvoltare a calităților motrice dominante și a dinamicii principalilor parametri ai efortului în cadrul macrociclului de pregătire care cuprinde competițiile de obiectiv major ale subiectului studiului. Punctul de plecare al acestui demers științific l-a constituit ipoteza că eșalonarea corectă, rațională a principalelor mijloace de antrenament, precum și asigurarea unui raport optim între principalii parametri ai efortului (volum și intensitate) garantează realizarea nivelului optim de formă sportivă la o dată stabilită anterior. Calculele realizate în acest sens au avut ca scop evidențierea solicitării de antrenament pe fiecare perioadă a macrociclului, atenția principală fiind îndreptată spre etapa de bază din perioada competițională. Analiza realizată a permis formularea unor aprecieri (concluzii) care să constituie repere în pregătirea ulterioară a sportivei, sau chiar a altor aruncătoare. Cea mai importantă dintre aceste concluzii este aceea că fenomenul de formă sportivă se constituie ca un rezultat al raportului optim dintre principalii parametri ai efortului, în contextul conceperii procesului de antrenament ca un tot unitar, proces în care refacerea capacității de efort devine o componentă esențială a antrenamentului sportiv.
Ursanu.pdf
pdf