Sport si Societate

Elena Balint

Rezumat:
Metoda jocul solicită pe ansamblu toate resursele jucătorilor pentru că se transpun simultan în cadrul lui toate componentele tehnicii şi tacticii, reprezentând un potenţial de învăţare aleatoriu, necontrolabil de către formator, dar cu o emulaţie foarte ridicată şi cu specific propriu fiecărui participant. Prin intermediul lui, li se limitează formatorilor puterea de control şi dirijare a jucătorilor asupra momentelor de învăţare, prin faptul că automat ei se formează, transformă – adaptează, construiesc şi pot răspunde la toate obiectivele vizate de formator.
Pentru numeroşi formatori, antrenori dar şi jucători, există o confuzie între joc (şcoală, cu temă sau joc de handbal în care cei implicaţi să-şi etaleze capacităţile de aplicare a conţinutului tehnico-tactic) şi meci (de verificare sau oficial). Potrivit definiţiilor date de numeroşii specialişti jocul este “o activitate “fizică sau mintală” spontană şi urmărită prin ea însuşi, fără utilitate imediată, generatoare de distracţie, de plăcere, şi de reconfortare… “(Chateau, J. 1972). Meciul “este o întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe” DEX.